Domeniul Cantacuzino | Descoperă istoria
51176
page,page-id-51176,page-template-default,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-1.3,smooth_scroll,wpb-js-composer js-comp-ver-4.4.4,vc_responsive
 

Descoperă istoria

Descoperă istoria

În Țările Române, Cantacuzinii au venit la începutul secolului al XVII-lea, din Constantinopol, prin fii lui Andronic Cantacuzino (1590) – Toma, George si Constantin, urmând ca George și Constantin Cantacuzino să devină rădăcinile ramurilor moldovene, respectiv valahe ale acestei familii de viță nobilă.
Cantacuzinii s-au înrudit cu numeroase familii nobile și boierești din Țările Române – Catargi, Brâncoveanu, Filipescu, Kretzulescu, Rosetti, Ghica, Sturza și altele, perpetuând viță nobilă de-a lungul veacurilor care i-au pus în fața mazililor, a acuzelor și a intrigilor specifice epocii Fanariote și României pre-moderne, ajungând până la Gheorghe Grigore Cantacuzino, născut la 22 septembrie 1832.
Mare latifundiar, Cantacuzino a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai epocii, fiind cunoscut pentru formidabila sa avere, fapt pentru care și-a atras renumele de „Nababul”.
nababulxx (2)
Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, București; d. 23 martie 1913, București) și-a desfășurat cariera politică între 1899 – 1900 și 1904 – 1907, fiind ales de două ori primar al Bucureștiului și numit prim-ministru al României. A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care, a devenit consilier la Curtea de Apel București, funcție din care a demisionat la data de 4 mai 1864.
Averea formidabilă de care dispunea a folosit-o, printre altele, pentru a construi trei palate: Palatul Cantacuzino din București, pe Calea Victoriei, în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit și „Palatul Cantacuzino Bușteni”, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și „Micul Trianon”.
Sursa: Anca Brătuleanu, PALATUL CANTACUZINO DE LA FLOREŞTI, PRAHOVA („MICUL TRIANON”). Studiu istoric-arhitectural