Domeniul Cantacuzino | Descoperă locul
300
page,page-id-300,page-template,page-template-full_width,page-template-full_width-php,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-1.3,smooth_scroll,wpb-js-composer js-comp-ver-4.4.4,vc_responsive
 

Descoperă locul

Descoperă locul

Domeniul Cantacuzino-Florești, aflat la 80 de kilometri distanță de București, se întinde pe o suprafață de 150 de hectare și găzduiește ansamblul unui vechi conac, transformat în sanatoriu T.B.C. (în curs de dezafectare), o biserică de secol XIX, un castel de apa în formă de turn medieval. La acestea se adaugă o gheţărie şi un beci, împreună cu o serie de pièces d’eau ale parcului (un bazin, un fost nimfeu, o fântână) şi dotări tehnice. Edificiul care a devenit emblema domeniului, palatul Micul Trianon, se află și el într-un punct de belvedere de unde se pot admira parcul dendrologic al domeniului și pădurea.
palatul_50(1000x212)
George Grigore Cantacuzino, zis și „Nababul” a început ridicarea palatului în 1911, șantierul închizându-se la scurt timp, în 1913, la moartea comanditarului. Ca arhitectură, palatul e construit pe trei niveluri inegale (demisol, parter și etaj), iar fațada e ritmată de cele 10 coloane neoclasice. Decorațiile exterioare sunt de o bogăție impresionantă: pe fațada sudică, deasupra intrării de onoare se află un superb basorelief reprezentând doi îngeri care poartă blazonul familiei, iar ancadramentele ferestrelor sunt sculptate în piatră de Albești.
Palatul, care după unele informaţii nu fusese terminat în totalitate, i-a revenit – ca şi reşedinţa din Bucuresti – fiului său Mihail G. Cantacuzino (1867-1928), dar acesta nu a mai continuat lucrarile, datorita izbucnirii Primului Razboi Mondial. Alte surse susţin că – rămasă nelocuită – clădirea a fost jefuită de mobilier şi decoraţiile interioare. Mai mult, garnizoana germană ce pare să o fi ocupat în timpul Primului Război Mondial ar fi desfăcut tabla de cupru a acoperişului . După al Doilea Război Mondial, palatul a împărtăşit soarta aproape tuturor reşedinţelor de ţară din România.
Palatul este acum o ruină, dar buna calitate a execuţiei şi a materialelor au făcut ca multe elemente fundamentale ale construcţiei să fie păstrate şi să permită – prin utilizarea unor materiale, tehnici şi tehnologii contemporane – readucerea la viaţă a Micului Trianon de la Floreşti, Prahova.
biserica_50(1000x213)
Biserica aflată în curtea boierească a familiei Cantacuzino poartă hramul „Sfânta Treime” şi „Naşterea Maicii Domnului”. A fost construită în 1887, pe temelia primei biserici clădite de vornicul Grigore Cantacuzino între 1826-1830.
Pisania aşezată în pridvor, deasupra uşii de la intrare, menționează ctitorii dintâi și din urmă, aceștia fiind înfățișați și în pictura din pronaos: „Această sfântă biserică cu hramul Sfânta Treime şi Naşterea Maicii Domnului s-a zidit din temelie şi înfrumuseţat precum se vede prin devotamentul şi toată cheltuiala doamnei Luxiţa Gr. Cantacuzino la anul 1887 martie 26 şi s-a pus piatra fundamentală în timpul domniei M.S. Regelui Carol I şi a Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian în locul celei vechi, zidită de repausatul Grigore Cantacuzino la anii 1826-1830 cu acelaşi hram”.
Tot în pronaos este zugrăvit și Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), vizavi de soția sa Ecaterina Gr. Cantacuzino (coana Iriniţa).
Pictura bisericii a fost realizată în 1888 de Gh. M Tăttărescu.
Biserica și curtea adăpostesc mormintele ctitorilor și ale altor membri ai familiei.
conacul_50(1000x248)
Primul conac de la Florești a fost construit între 1840-1842 și era format din mai multe pavilioane. Ansamblul era organizat, se pare, în jurul unei grădini geometrice din care se păstrează astăzi doar fântâna arteziană. Clădirile au unul sau două niveluri, cu mici balcoane şi console de lemn, cu faţadele canelate orizontal şi ornamentate în stuc, cu elemente de stil clasic și închid între ele micul parc care are în centru fântâna arteziană, flancată de patru amfore turnate în bronz.
parc, bazin, turn_50
Parcul palatului fusese amenajat liber cu esenţe rare de arbuşti în jurul unor copaci bătrâni. Odată cu construcția palatului, se intervine și în parc, arhitectul peisagist francez Emile Pinard continuând axa de compoziţie monumentală a clădirii cu o grădină à la française, care asociază stilul geometric clasic şi stilul pitoresc peisager. Terenul care cobora în pantă spre râul Prahova a fost terasat şi amenajat cu canale şi bazine sau fântâni, dintre care se păstrează un bazin în formă de cruce în faţa palatului, refăcut de curând. Ca intruziuni pitoreşti au fost păstrate vechiul beci şi gheţăria, iar pentru alimentarea bazinului şi a canalului a fost construit un castel de apă în forma unui turn medieval cu elemente specifice construcțiilor de apărare.
Sursa: Anca Brătuleanu, PALATUL CANTACUZINO DE LA FLOREŞTI, PRAHOVA („MICUL TRIANON”). Studiu istoric-arhitectural