Domeniul de la Florești nu a avut niciodată șansa să fie terminat complet. Nici nu cred că mi-aș dori să termin Floreștiul, pentru că nu va mai putea ajunge vreodată la stadiul pe care îl prevăzuse Nababul, în visele sale.

Trebuie însă să păstrăm prezența unei absențe. Domeniul este o prezență ce amintește de o grandoare ce exista în acele vremuri în România si care nu trebuie uitat. De aceea cred că dacă l-am repara sau reface l-am trăda. Și nu îmi doresc să îmi trădez familia sau țara.Dar acea grandoare trecuta trebuie sa ne aduca aminte de prestigiul Romaniei de acum 100 de ani si sa fie un model din care sa ne putem inspira 

Grandoarea încă domnește la Florești

Domeniul a fost creat pentru a întruchipa o viziune ce dorea să-l alăture celor mai prestigioase elemente de arhitectură ale Franței. Nu doar palatul, ci și parcul era inspirat de modelul francez. Un parc à la française, cu sisteme de irigare alimentate de râul Prahova, un lac artificial, un nimfeum si un bazin ce se poate admira și astăzi în fața ruinei. Parcul de 150 ha a fost desenat inițial de Meier, un peisagist vienez, iar gradina à la française este opera arhitectului peisagist francez Emil Pinard. 

Consolidarea unei ruine

Toate aceste vestigii merită subliniate, arătate dar și consolidate și păstrate. Mi-aș dori să reușim consolidarea ruinei șubrede, care a trecut prin atâtea catastrofe, cutremurele din 1940 și 1977 si doua războaie care i-au provocat pierderea acoperișului, ceea ce permite infiltrarea ape, care degradeaza structura construcției, în ciuda calității pietrei de Albești ce pare să reziste. Lucrurile însă nu pot rezista în acest mod pentru eternitate. Este nevoie de o interventie de urgenta pentru a stopa degradarea, care s-a accelerat in ultimii ani.

Domeniul de la Florești poate fi readus la viață

Pe lângă planurile de consolidare a ruinei, îmi doresc integrarea Domeniului de la Florești într-un proiect arhitectural contemporan, în care să se organizeze evenimente culturale. Este important ca locul să rămână o mărturie a patrimoniului României, dar și ca parte a culturii europene. Nu doar prin prisma prezenței României în Europa, ci ca linie de legătură, inspirat  de arhitectura Franța, al carui model s-a transmis la celalat capat al Europei, in  România.

Este capital pentru mine să păstrăm aceste vestigii pentru că ele reprezintă trecutul. Fără acest trecut nu ne putem construi un viitor. Astăzi nimeni nu povestește trecutul. Pare că se dorește ștergerea oricărei urme a trecutului și pentru asta sunt aici : să mă lupt pentru păstrarea acestei marturii a unui moment prestigios din istoria României.