Acest palat, pe care stră-străbunicul meu îl vedea ca fiind cea mai strălucită dintre realizările sale arhitecturale, a fost într-adevăr cumva urmărit de soartă. Nu a avut un destin fericit. Cu toate acestea, deși nu a fost terminat și se află în ruină, frânturi din ornamente pot fi admirate și astăzi pe fațadă. Se pare că artiștii din Franța, România și Italia, care au lucrat la aceste structuri realizate din piatră de Albești au reușit să creeze un monument care își poate spune și astăzi povestea.

Din păcate, o dată cu stingerea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino din pricina unei pneumonii, în 1913, Palatul Cantacuzino de la Florești a intrat într-o stare de degradare. Primul punct de cotitură pe care a fost nevoit să-l treacă este războiul, care a izbucnit la scurt timp de la moartea Nababului, în 1916. După război, această construcție a fost lăsată moștenire primului fiu al lui Grigore Cantacuzino, Mihai, care era căsătorit cu Maruca Rosetti. Foarte curând ea a devenit văduvă, căci Mihai a fost omorât într-un accident de mașină, în 1928, Maruca devenind responsabilă pentru cele două palate - cel de la București și cel de la Florești.

Printr-un schimb de moșteniri, cei doi fii ai Nababului, Mihai și Niculae, au reorganizat posesia palatului, în sensul că Niculae nu a vrut să își însușească Palatul de la Florești, pe care il lăsase de fapt tatăl lui. Probabil pentru că acesta nu era terminat, Niculae era și el văduv, avea multe preocupări și nu s-a simțit în putere de a-l prelua și a-l decora până la final. Astfel, Mihai este cel care îl preia. La trecerea sa în neființă, Maruca și-a concentrat activitățile și s-a refugiat în Palatul de la București, apoi l-a cunoscut pe Enescu, cu care a trăit o pasiune și s-a și căsătorit, în timp ce Palatul de la Florești a fost lăsat în voia sorții.

Maruca avea doi copii - Alice și Constantin (pasionat de aeronautică, un aviator cunoscut). Deci nici acesta din urmă nu era preocupat de conservarea și ducerea mai departe a construcției inițiate de Nabab. Alice avea 28 de ani când tatăl său murise și probabil că nu avea nici puterea financiară și posibilitatea de a continua lucrările, însă ea a venit în zonă, s-a îngrijit de palat, stârnind chiar și o legendă, care spunea că Gheorghe Grigore Cantacuzino ar fi construit palatul pentru prima sa nepoată, Alice.

Totuși, aceste zvonuri pot fi demontate prin existența celor două C-uri, împletite deasupra colonadei, în care se vede clar monograma soției Nababului, Ecaterina, de unde deducem că este un cadou făcut soției sale, cea mai frumoasă bijuterie pe care ar fi putut să i-o ofere lui Catherine Cantacuzino.

Astăzi, ruina Palatului de pe domeniul Cantacuzino de la Florești își caută licărirea spre un viitor care să o repună în valoare, pe piedestalul istoriei, evocând dorința Nababului de a crea un simbol al unei Românii aflate pe picior de egalitate cu restul țărilor europene civilizate.