Pentru mine, domeniul de la Florești este locul nașterii bunicii mele, si cel al străbunicii mele, Irina Cantacuzino, maritata cu unul din fiii lui Ion Ghica. Aceasta din urma a si murit la Florești, dar  este inmormântata in frumosul cavou de la Ghergani, pe domeniul Ghica. Vizitatorii domeniului de la Ghergani pot regăsi mormântul său din marmură, creat special cu cinci îngeri la căpătâi,  sculptati dupa portretele celor cinci copii pe care i-a avut si de care moartea a despartit-o la numai 36 de ani... 

Irina - străbunica al carei nume îl port, a avut un destin nefericit, aproape paralel cu cel al palatului de la Floresti cladit de tatal sau, Gheorghe Grigore Cantacuzino, deși fusese probabil hărăzită să aibă o viata stralucita si lipsita de griji. 

Irina  Ghica, născută Cantacuzino, a avut o viață tragica, aidoma unei eroine de roman : o casatorie nefericita cu Radu Kretzulescu, care nu era interesat decât de averea sa si care, in semn de razbunare dupa ce ea l-a parasit, i-a rapit fetita pe care o avusesera impreuna. Irina a murit fara sa o mai vada vreodata..

După prima durere a divorțului și a căsniciei eșuate, străbunica și-a pierdut și copilul. Din aceste sentimente pline de suferință s-a creat ceva nobil. În numele și în amintirea fiicei pe care o pierduse, ea a construit un orfelinat - Leagănul Sf. Ecaterina (dupa numele fiicei pierdute), primul care a existat in Bucuresti și mai există și astăzi, în zona Arcului de Triumf.

Anii au trecut, si desi rănile nu s-au vindecat niciodata, străbunica mea s-a recăsătorit cu Niculae Ghica, fiul lui Ion Ghica, cu care a avut patru copii, dintre care bunica mea (al doilea copil).  La nasterea celui de-al patrulea copil, însă (Matei), Irina a murit de o embolie, așa cum pățeau  multe femei pe vremea aceea, la doar 36 ani, la Florești. 

Vestea morții Irinei Ghica a atras după sine un mesaj la Palatul Cantacuzino, transmis chiar de către Radu Kretzulescu, primul său soț - “Nu mai am de ce să mă răzbun. Puteți să vă duceți să vă căutați nepoata în Anglia, sub numele...” 

Și fetița pierdută a fost regăsită. Reîntoarsă în țară, la 15 ani, fetița, care nu știa să vorbească românește, a aflat despre durerea mamei sale, a descoperit originile sale și a putut păstra o legătură cu cea care i-a dat viață prin orfelinatul creat special în amintirea copilului pierdut. 

Astfel, tânara Ecaterina, care nu își mai amintea de mama sa, a decis să se ocupe toată viața de acest Leagăn, de care a fost legată pâna la moarte. Chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial, când a plecat în SUA fiind desemnata veteran de razboi american pentru grija cu care s-a ocupat de ranitii americani ca infirmiera de Cruce Rosie pe front. 

Dupa caderea comunismului, contra caruia a luptat toata viata tinând conferinte in taote Statele americne, Ecaterina Cantacuzino (maritta Caragea) a ales să își petreacă ultimele clipe în orfelinatul construit de mama sa, loc în care și-a dat și sufletul, după 102 ani de viață.